Intalnire cu scriitorii

http://agenda.liternet.ro/articol/15873/Comunicat-de-presa/Scriitorii-care-participa-la-cea-de-a-V-a-editie-a-FILB-Bucuresti-2012.html

Istoria Romaniei in fotografii

Site extraordinar unde se pot regasi imagini minunate:
http://www.facebook.com/pages/Istorie-romaneasca-in-fotografii/183296198422234#!/pages/Istorie-romaneasca-in-fotografii/183296198422234

Ma mut la mama

Categoria ar trebui sa se numeasca: Stiri din campania electorala. De ce? Pentru ca s-a intamplat sa fiu invitata la teatru si tarziu am aflat ca invitatia era din partea unui partid politic, acelasi ca in cazul incidentului cu cartea relatat mai devreme in blog. Cu o sala a Palatului Copiilor plina de alegatori de tot felul (TOTI fara telefoane date pe silent, care au sunat in disperare), piesa a avut un real succes.

Adriana Trandafir, mama vaduva de 57 de ani care are un iubit si incearca sa-si vada de viata ei dupa o viata grea in care a crescut 2 copii cu greu, este asaltata din nou de necazurile copiilor si se vede nevoita sa-si sacrifice o seara cu iubitul ei pentru a le rezolva (din nou) necazurile puradeilor. Piesa este plina de replici savuroase, desprinse din viata de zi cu zi, in care nu exista spectator care sa nu se fi regasit. De ras, am ras cu lacrimi, la fel cu toata sala.

O piesa reusita, scrisa special pentru Adriana Trandafir, dupa cum ea insasi a recunoscut, insotita in final de un mesaj electoral (bineinteles), perfecta pentru o seara de duminica!

Exercitii in tara lui Guliver

“Călătoriile lui Gulliver, exerciții scenice inspirate din opera lui Jonathan Swift” este cel mai nou spectacol al lui Silviu Purcarete ce a fost deja distins cu un premiu din partea Bank of Scotland  si care va avea premiera la Edinburgh. Spectacolul a fost prezentat in cadrul FNT pe scena mare a nationalului avand o audienta impresionanta, fiecare colt de scara fiind ocupat de cate un privitor.

In decorul minimalist cu o podea acoperita cu paie si prelate transparente ce definesc spatiul, Purcarete se opreste asupra partii din romanul lui Swift in care este vorba despre meleagurile stapanite de cai si locuite de supusii acestia, yahoo-ii, ce sunt o reprezentare umana grotesca si plina de tot ce poate fi mai pestilential si had. Spectacolul este gandit ca un exercitiu de imagine, de aceea dialogul este foarte redus. Insa imaginile vorbesc mai mult decat sugestiv de la sine. Regizorul se foloseste de costume si recuzita pentru a crea niste efecte vizuale deosebite  ale diformitatilor umane. Incercarea de a reda un univers stapanit de urat, grotesc si inuman ca o paralela a lumii in care traim, este inteligent transpusa in actiune prin introducerea conceptului de rutina zilnica evidentiata de sirul automat de costume ce defileaza pe scena. Imagini violente ca vanzarea nou-nascutilor si extragerea organelor interne ale acestora in scopuri canibalice, acte sexuale dezlantuite si diformitati umane exagerate sunt un mijloc pertinent de a atrage atentia asupra universului in care traim fara a parea grotesti si inadecvate. Ciclicitatea care duce cu gandul la o poveste este data de prezenta unui cal adevarat absolut superb ce este plimbat pe scena la debutul si la finalul spectacolului.

Un experiment nou pentru mine, care nu eram obisnuita cu viziunea teatrala a lui Purcarete. Un spectacol deosebit, socant pentru un public neavizat, care contine totusi adevaruri exprimate intr-un mod curajos si nonconformist!

Doua loturi...halucinante

Fiind deja la a doua experienta in Sala mica a Nationalului, nu insist asupra minunatiei create de TNB (gasiti turul virtual in una dintre postarile anterioare). http://www.tnb.ro/index.php?page=spectacol&idspec=428

Inca de la intrarea in sala m-a frapat decorul extraordinar realizat de Helmut Stürmer, o cusca mare de fier ce avea sa fie resedinta domnului Popescu, sediu de politie, minister si casa chivutelor, spatiu creat printr-o rotire continua a scenei pentru reinventarea atmosferei si spatiului. Pana si mancarea din tigaia (tiganeasca adevarata) a chivutelor era la locul ei (pilaf cu prune adevarate :)) ). Jocul de umbre creat continuu prin utilizarea exceptionala a reflectoarelor contribuie la atmosfera aproape mortuara creata in jurul acestei piese. Pianistul asezat in spatele cutiei de fier ce asigura live un fond sonor ce te duce cu gandul la un thriller este un nou element captivant. Toate detaliile se intrepatrund minunat (chivutele vorbind intre ele chiar in tiganeste) pana la punctul culminant, paroxismul domnului Popescu, completat de nebunia religioasa a sotiei sale. Nu lipseste violenta in scena de la politie unde chivutele sunt agresate, conferind unei piese create de conu’ Iancu un caracter de tragedie, fiind cu atat mai surprinzator.

Un spectacol horror cu iz de comedie pus la punct de Alexandru Dabija ce tine spectatorul cufundat in scaun ca intr-o cursa in montagne russe!

Pilda

Multumesc pe aceasta cale doamnei Elisabeta!
M-am gandit sa impartasesc cu putinii mei cititori aceasta pilda minunata. Pentru cei care nu sunt vorbitori de franceza (se stiu cei 2 cu germana), pot folosi Google Translate sau si mai bine pot da un telefon pentru lamuriri.

Un jour, un vieux professeur de l'École Nationale d'Administration
    Publique (ENAP) fut engagé pour donner une formation sur la
    planification efficace de son temps à un groupe d'une quinzaine de
    dirigeants de grosses compagnies nord-américaines.
   
      Ce cours constituait l'un des 5 ateliers de leur journée de
    formation. Le vieux prof n'avait donc qu'une heure pour "faire
    passer sa matière ".
   
      Debout, devant ce groupe d'élite (qui était prêt à noter tout
    ce que l'expert allait lui enseigner), le vieux prof les regarda
    un par un, lentement, puis leur dit : "Nous allons réaliser une
    expérience".
   
      De dessous la table qui le séparait de ses élèves, le vieux prof
    sortit un immense pot de verre de plus de 4 litres qu'il posa
    délicatement en face de lui. Ensuite, il sortit environ une douzaine
    de cailloux a peu près gros comme des balles de tennis et les plaça
    délicatement, un par un, dans le grand pot. Lorsque le pot fut
    rempli jusqu'au bord et qu'il fut impossible d'y ajouter un caillou
    de plus, il leva lentement les yeux vers ses élèves et leur demanda :
   
      "Est-ce que ce pot est plein?".
   
      Tous répondirent : "Oui".
   
      Il attendit quelques secondes et ajouta : "Vraiment ?".
   
      Alors, il se pencha de nouveau et sortit de sous la table un
    récipient rempli de gravier. A
    vec minutie, il versa ce gravier sur
    les gros cailloux puis brassa légèrement le pot. Les morceaux de
    gravier s'infiltrèrent entre les cailloux... jusqu'au fond du pot.
   
      Le vieux prof leva à nouveau les yeux vers son auditoire et
    réitéra sa question  :
   
      "Est-ce que ce pot est plein?". Cette fois, ses brillants élèves
    commençaient à comprendre son manège.
   
      L'un d'eux répondît: "Probablement pas !".
   
      "Bien !" répondît le vieux prof.
   
      Il se pencha de nouveau et cette fois, sortit de sous la table
    un sac de sable. Avec attention, il versa le sable dans le pot.
    Le sable alla remplir les espaces entre les gros cailloux et le
    gravier. Encore une fois, il redemanda : "Est-ce que ce pot
    est plein ?".
   
      Cette fois, sans hésiter et en choeur, les brillants élèves
    répondirent :
   
      "Non!".
   
      "Bien!" répondît le vieux prof.
   
      Et comme s'y attendaient ses prestigieux élèves, il prit le
    pichet d'eau qui était sur la table et remplit le pot jusqu'a ras
    bord. Le vieux prof leva alors les yeux vers son groupe et demanda :
   
      "Quelle grande vérité nous démontre cette expérience? "
   
      Pas fou, le plus audacieux des élèves, songeant au sujet de ce
    cours, répondît : "Cela démontre que même lorsque l'on croit que
    notre agenda est complètement rempli, si on le veut vraiment,
    on peut y ajouter plus de rendez-vous, plus de choses à faire ".
   
      "Non" répondît le vieux prof. "Ce n'est pas cela. La grande
    vérité que nous démontre cette expérience est la suivante :
   
      "Si on ne met pas les gros cailloux en premier dans le pot,
    on ne pourra jamais les faire entrer tous, ensuite".
   
      Il y eut un profond silence, chacun prenant conscience de
    l'évidence de ces propos.
   
      Le vieux prof leur dit alors : "Quels sont les gros cailloux
    dans votre vie ?"
   
      "Votre santé ?"
   
      "Votre famille ?"
   
      "Vos ami(e)s ?"
   
      "Réaliser vos rêves ?"
   
      "Faire ce que vous aimez ?"
   
      "Apprendre ?"
   
      "Défendre une cause ?"
   
      "Vous relaxer ?"
   
      "Prendre le temps... ?"
   
      "Ou... tout autre chose ?"
   
      "Ce qu'il faut retenir, c'est l'importance de mettre ses GROS
    CAILLOUX en premier dans sa vie, sinon on risque de ne pas
    réussir... sa vie. Si on donne priorité aux peccadilles (le gravier,
    le sable), on remplira sa vie de peccadilles et on n'aura plus
    suffisamment de temps précieux à consacrer aux éléments importants
    de sa vie.
   
      Alors, n'oubliez pas de vous poser à vous-même, Elisabeth, la
    question :
   
      "Quels sont les GROS CAILLOUX dans ma vie?"
   
      Ensuite, mettez-les en premier dans votre pot (vie)"
   
      D'un geste amical de la main, le vieux professeur salua son
    auditoire et quitta lentement la salle.

10 negri....electorali

Astazi, iesind sa duc gunoiul, ce gasesc pe pragul usii mele? M-am impiedicat de o carte din colectia "Adevarul", "Zece negri mititei" de Agatha Christie. Foarte uimita ma uit pe scara si observ pe pragurile tuturor vecinilor acelasi exemplar. Il deschid si destul de mare mi-e mirarea (recunosc), gasesc dedicatie din partea unui candidat nici nu stiu exact la ce. Apoi mi-am amintit ca e campanie electorala. Singurul lucru care ma bucura este ca macar unul din ei apeleaza la cultura pentru a se autopromova.

Napasta

In cadrul Festivalului National de Teatru 2012, participa Teatrul Toma Caragiu din Ploiesti cu punerea in scena a lui Cristi Juncu pentru “Napasta”. Fiind editia dedicata celor 100 de ani de la trecerea in nefiinta a lui Caragiale, era normal sa se joace si unica drama scrisa vreodata de conu’ Iancu. De asemenea este si ultima piesa din repertoriul marelui scriitor, cea care i-a adus mare mahnire in urma acuzatiilor de plagiat, dar si notorietate, fiind ea la randu-i plagiata si jucata pe mari scene si prima piesa din Romania ce a fost jucata intr-o limba straina la Cernauti, 30 decembrie 1895.

Respectandu-si crezul : „Cu cât ai o viziune mai «vizionară», cu atât mai bun eşti ca regizor”, Cristi Juncu vine cu o punere in scena a dramei ce pare desprinsa din vis. Cu un text fragmentat pe alocuri, incercarea de introducere intr-o atmosfera apasatoare, neagra, atinsa de fatalitate, reuseste prin folosirea unui decor minimalist, dar plin de simboluri revelatoare. Scena mica ce infatiseaza carciuma este inconjurata de randuri inghesuite de spectatori ce pot aproape atinge personajele. Desi o vreme ingrozitoare afara, locurile se umplu ametitor de repede de oameni ce stau cu sufletul la gura asteptand faurirea dramei. Inainte de debut, singurul zgomot ce se aude pe scena de la Bulandra este sunetul ploii abundente cazand pe acoperis ce sporeste dramatismul situatiei. In acorduri de muzica country, ce duc cu gandul la scenele din filmele cu Vestul Salbatic, este prezentat decorul si apoi personajele. In jocuri de lumini, se descopera universul alb-negru imaginat de regizor, o esarfa neagra uitata pe cadrul geamului mic din fundal prevestind Moartea ce nu poate ocoli acest decor.

Inca din primele minute, spectatorul este introdus in esenta dramei, in triunghiul amoros format de Anca (Ada Simionica), actualul ei sot Dragomir (Ioan Coman), ucigasul primului si macinat de 8 ani de zile de acesta si Gheorghe (Bogdan Farcas), amantul Ancai. Dragomir cade in patima alcoolului in incercarea de a uita crima comisa, insa este macinat de vinovatie si devine un sot absent si obsedat de imaginea raposatului. Gheorghe incearca sa o consoleze pe Anca, dar este rapid scos din scena, accentul punandu-se pe relatia sot-sotie si mai tarziu, drama traita la aparitia nebunului (Nicu Mihoc), cel scapat din ocna dupa invinuirea pe nedrept de a-l fi ucis pe primul sot al Ancai. Interpretarea Ancai, in incercarea de a sublinia deznadejdea si nefericirea, este insotita de cantul la muzicuta. Discutiile intre soti au momente de halucinatie in care Dragomir isi inchipuie ca o sugruma pe Anca, moment introdus inopinat in mijlocul discutiei cu ajutorul unor jocuri de lumini si abandonat ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat, totul ramanand in imaginatia lui Dragomir. Aparitia nebunului si in final moartea acestuia, construiesc finalul previzibil. Confruntarea dintre nebun si Dragomir este foarte activ redata, Ion fiind cuprins de furie si incercand sa-l inece pe adevaratul criminal intr-o galeata pe care o purta pretutindeni cu el.

Cuvintele definitorii pentru spectacol devin : jocuri de lumina, tenebre si un focus pe actorii principali. Anca, insa, nu reuseste sa-si indeplineasca cu adevarat rolul de sotie napastuita, ci este de cele mai multe ori o sotie inexpresiva si banala. Dragomir se achita mai mult decat onorabil de scenele de betie si delir emotional. Nebunul este interpretat intr-o alta varianta de Andi Vasluianu, insa Nicu Mihoc zugraveste un personaj cu alienare mintala ce duce cu gandul la un copil speriat si docil ce isi accepta soarta cu resemnare. Spectacolul ca un intreg este insa presarat de foarte multe momente de pauza, gandite probabil pentru a marca momentele dramatice, insa devin plictisitoare si apasatoare pentru spectator. Introducerea in atmosfera este magistral realizata, insa continuarea pana la clipele definitorii lasa de dorit si se pierd in momente de umplutura numeroase si apasatoare.

Teatrul „Toma Caragiu", Ploieşti

Nume: Napasta

De: I. L. Caragiale

Regia: Cristi Juncu

Distribuţie: Andi Vasluianu/Nicu Mihoc (Ion), Ada Simionică (Anca), Ioan Coman (Dragomir), Bogdan Farcaş (Gheorghe)

 

Cina cu prietenii

Festivalul m-a adus si in aceasta seara la teatru. Pe scena ArCub am vizionat aceasta piesa ce se mai poate cunoaste si sub denumirea de "Divort in 4". Decorul modern si sala minunata induc o stare ce fac spectatorul sa-si doreasca sa "inspire" teatru. Debutul piesei a fost minunat, interpretarea actoriceasca de un ritm alert si pronuntat introduc spectatorul in cercul intim al familiei prezentate. Scena certii conjugale aproape te face sa crezi ca vei primi o palma si in public daca intervii cu vreo vorba nelalocul ei. Limbajul natural presarat cu cateva injuraturi si apelative colorate fac ca piesa sa fie nerecomandata publicului minor fara a trece insa in sfera vulgarului. Lucrurile se schimba insa dupa ce se trece de punctul culminant cam pe la jumatatea piesei si atmosfera devine apasatoare pentru spectator care asista la scene tot mai lungi(te) de explicatii moralizatoare. Pacat de un inceput bun, actori si decor minunat.

Doi x doi

Pentru a urmari acest spectacol, am pasit pentru prima data in Sala Mica a TNB, proaspat construita si atat de necesara pentru a implini setea avida de cultura ce se observa in ultima perioada la publicul bucurestean. Spectacolul coupe se compune din 2 piese distincte separate printr-o pauza in care se schimba decorul si actorii. Piesa de debut este "Tigrul" de Murray Schisgal, in care se zugraveste prin trairile personajelor, o lume ce nu mai este de mult contemporana si in care grijile si preocuparile tineretului erau de o alta factura. Trairile personajelor si modul cum acestea se descopera, pornind dintr-un cadru violent si finalizand intr-unul erotic, sunt notabile.

Cea de-a doua piesa este "Amantul" de Harold Pinter. Intr-un decor foarte cochet si frumos conturat, se desfasoara cuplul Maia Morgenstern - Mircea Rusu ce apare din ce in ce mai des pe scenele diferitelor teatre din Bucuresti si pare sa reflecte foarte bine imaginea cuplului de varsta medie ce trece prin diverse probleme si drame specifice perioadei. In aceasta ipostaza, cei doi incearca sa ofere putina sare si piper casniciei de 10 ani si se confera situatiei de a face role-playing pentru a-si indeplini cele mai ascunse fantezii sexuale.

Un spectacol inedit presarat cu nume mari ale scenei romanesti asteapta spectatorii la TNB!

D'ale noastre

Am avut ocazia minunata de a ma numara printre spectatorii deschiderii celei de-a 22-a editie a Festivalului National de Teatru. Dupa obisnuitele discursuri scurte si la obiect, am putut urmari din primele randuri un experiment minunat ce poarta semnatura lui Gigi Caciuleanu. Spectacolul inspirat din piesele caragialiene este un mix ce contureaza minunat atmosfera creata in opera sa de conu' Mitica. Rand pe rand apar zugravite in pasi de dans personaje ce apartin unor piese ca : "O scrisoare pierduta", "D'ale carnavalului", "Napasta", "D-l Goe". In decorul minimalist, se pune accent strict pe interpretarea artistica, costume si muzica. Echipa tanara de protagonisti se metamorfozeaza cu o rapiditate uimitoare din personaj in personaj, accentuand trasaturile definitorii si pastrand comicul de situatie. Alegerea pieselor ce au alcatuit coloana sonora mi s-a parut extraordinara, mi-ar placea enorm sa iasa pe un cd-dvd acest mix antrenant cu accente de buddha bar. Insa ce este cu adevarat fabulos este ca balerinii ce evolueaza ca o echipa sudata si cu multa experienta in domeniu este de fapt alcatuita din ACTORI si nu balerini, cum ar putea parea initial. Acestia executa miscarile complicate cu o gratie si usurinta demne de invidiat. Ritmul alert al evolutiei se pastreaza aproape pe toata durata spectacolului, protagonistii schimband personaj dupa personaj si transmitand in functie de fiecare sceneta fie umor, fie profunzime.

Un spectacol deosebit, o surpriza a acestui an ce aduce noutate pe scena nationalului bucurestean!

Miss Daisy si soferul ei

Recomand piesa mai ales celor ce nu au vazut filmul http://www.imdb.com/title/tt0097239/ 

Cuplul Maia Morgenstern - Mircea Rusu m-a incantat inca o data la teatrul Evreiesc. Regizorul Claudiu Goga respecta scenariul si reuseste sa combine toate momentele piesei pe o scena mica, dar impartita corect. Iar cine nu si-a inchipuit vreodata ca o va vedea pe Maia purtand o pereche de pampersi pentru adulti, chiar trebuie sa mearga sa vada piesa.

Nevestele vesele din Windsor

Metropolis a realizat o punere in scena a piesei lui Shakespeare in varianta musical, cu multi actori tineri si cateva vedete menite sa dea spectacolului greutate. Sa incep cu partile bune : per total spectacolul nu pot sa zic ca a fost bun, dar o incercare inedita a lui Tocilescu. George Ivascu a facut un rol savuros, apreciat de intreg publicul dupa hohotele de ras iscate de prestatia dansului. Muzica foarte buna, live, sub semnatura lui Nicu Alifantis este extraordinara. Numerele de step au fost o surpriza placuta, deoarece se intalneste  destul de rar. Adriana Trandafir si-a executat corect rolul, executand o parodie dupa Tina Turner. Nu am inteles de ce catre sfarsitul piesei, cand se planuia pedepsirea lui Falstaff, au trebuit pe fundal sa inceapa 2 din tinerele actrite, care mi s-au parut in plus pe toata durata piesei, sa inceapa un minishow lesbi. Mi s-a parut total nepotrivit cu actiunea si oricum nu cred ca a observat toata lumea ce se petrecea acolo. Dintre toti tinerii actori al cearceafului ce se numeste distributia, un numar destul de mic mi-a atras atentia prin calitatea jocului actoricesc, in rest s-au remarcat doar prin spiritul de turma in a face galagie. Stiu ca domnul Ivascu sustine foarte mult tineretul in cadrul proiectelor dumnealui, insa manifestarile zgomotoase si zbenguite ale unui grup mare de tineri nu mi se mai pare adecvat dupa terminarea liceului. Si revin la obsesia mea cu fumatul: s-a fumat exagerat de mult si ostentativ. Chiar nu se mai pot evidentia niste scene decat prin afisarea fumatului plictisit sau nervos?

Triumful dragostei

Piesa lui De Marivaux la Bulandra iese putin din tipicul acestui teatru al carui program ne-a obisnuit cu piese de o adanca incarcatura emotionala. Intr-un decor minimalist, se desfasoara o farsa amoroasa plina de momente comice. Denaturarea limbii romane pentru a starni rasul este savuroasa, servitorii fiind "suprainsarcinati" cu diverse actiuni de spionaj si inselare a increderii cu buna stiinta, iar valeta printesei se dovedeste a fi o "interventionista" de mare succes. Marian Ralea face un rol foarte bun, iar costumele cu totul deosebite completeaza perfect atmosfera acestui tablou comic.

Ceremonie inedita la Odeon

http://www.teatrul-odeon.ro/diverse/ceremonie-ceai.htm

Evenimentul gazduit de teatrul Odeon si organizat de Chado Urasenke Tankokai Romania, Asociatia Radacini Culturale si Asociatia Ro-bonsai a fost deosebit prin simbolistica si inedit intr-un spatiu european ca Romania. Expozitia de Kimono-uri si origami este deosebita si anunta programarea unor workshopuri in viitorul apropiat.

Ceremonia ca atare a avut loc in sala Studio care a devenit bineinteles arhiplina si a fost prima de acest gen la care am participat. Invitat de onoare a fost o doamna din Japonia, maestra a ceaiului, careia imi este rusine sa spun, dar nu am reusit sa-i inteleg numele corect, ce a efectuat ceremonialul. Din cate ni s-a povestit, dansa este responsabilul pe Europa de promovare a culturii japoneze si in special a ceremonialului ceaiului, fiind si decorata de catre  conducatorul Japoniei.

Aceasta ceremonie speciala are loc intr-o asa numita casa a ceaiului, care este o oaza de liniste si loc de purificare, al carei parc este un filtru ce te purifica pana la intrarea in cabana de ceai. Chanoyu, chado sau sado reprezinta chintesenta Japoniei, toate gesturile executate in acest ritual fiind pur simbolice si se cauta realizarea unui contact fara cuvant intre gazda si musafir. Chanoyu este un act mental in care mintea trebuie sa fie una cu sine si cu momentul.

Ca ritual, acesta are loc in felul urmator : oaspetii intra pe usita special destinata lor, micuta, aplecandu-se pentru a patrunde in incinta, ca simbol al umilintei si respectului, se ofera prajituri pentru a se crea chimia necesara aprecierii cu adevarat al gustului ceaiului. In acest timp, gazda curata obiectele pentru ceai si se prepara ceaiul. Vasul se intoarce de 2 ori inainte de a fi oferit pentru a simboliza dualitatea omului (fata si spate), se bea mai intai cu partea din spate apoi in fata. Se opreste un moment pentru a admira ceramica vasului care este de cele mai multe ori unicat, primul oaspete inapoiaza vasul pe care gazda il curata si ceremonialul se reia in functie de cati invitati sunt la ceremonia respectiva. Catre sfarsit de curata toate vasele si se pun la loc ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.

Este un ceremonial incantator, plin de semnificatie, asupra caruia ni s-a atras atentia ca este compus din mii si mii de gesturi care au fiecare propria simbolistica.

 

 

La sfarsit, au fost pregatite 50 de portii de biscuit si ceai pentru cei din sala printre care am fost destul de norocoasa sa ma aflu. Acum nu mai trebuie decat sa ajung in Japonia pentru a vizita o casa de ceai adevarata!!

FNT 2012

Joy oh mega joy, incepe mult asteptatul festival de anul acesta. Aici programul : http://www.fnt.ro/Program/p0/

TES

http://www.facebook.com/#!/photo.php?fbid=10151238406376291&set=a.10151225594786291.516471.642031290&type=1&theater
Evident nu avem bilete este raspunsul pe care-l primesc de ceva vreme cand sunt evenimente la TES. Au fost date invitatii si desi nu vin toti, nu pot sa va spun sa veniti si sa nu aveti loc. Sincer incep sa ma enervez.....

Scaunele

Piesa lui Ionesco de la Bulandra in regia lui Felix Alexa este plina de insemnatate sentimentala, iar jocul actoricesc un adevarat regal. Oana Pellea nu dezamageste nici de aceasta data, iar Razvan Vasilescu completeaza cuplul tragic. Singuratatea personajelor in scena, inconjurate de atatea scaune cu invitati imaginari, releva finalul unei vieti (la 95 de ani) ce pare goala si fara semnificatie, insa in care s-au avut mereu unul pe altul. "Maresalul de imobil", sef portar, ce ar fi putut ajunge macar un rege sef sau presedinte sef, este secondat toata viata de o sotie extrem de iubitoare ce traieste prin realizarile sau mai degraba esecurile lui si care-l impinge de la spate si-l preaslaveste, ii ridica moralul, inscaunandu-l in micul regat al existentei lor. Dialogul este impresionant, cred ca fiecare om se poate regasi in cateva replici din piesa, ceea ce face ca spectatorul sa traiasca odata cu personajele. De atatea ori vorbim fara sa ne spunem nimic cu adevarat, iar lucrul acesta ne va lovi la un moment dat ca un tavalug, vom realiza ca am fost condusi de superficialitate sau reavointa sau pur si simplu uitare sau indiferenta.

Gasesc o piesa asemenatoare la Teatrul foarte Mic pe care am avut placerea sa o vizionez cu cativa ani in urma "Ma tot duc" in interpretarea aceleiasi Oana Pellea si Mihai Gruia Sandu. Dramatismul neintelegerilor cuplului este mascat de prezenta nasucului rosu de clovn care totusi nu poate evita la nesfarsit rezolvarea unor probleme vitale. 

Tante Mame

Tante Mame sau Auntie Mame, in original, scrisa de Patrick Dennis, este un roman care m-a distrat. Personalitatea debordanta a matusicii Mame si modul absolut unic de a-si trai viata si de a-si educa nepotul a fost un adevarat deliciu pentru mine. Replici savuroase, situatii inedite, dar substrat profund si ce aminteste ca familia si bucuria vietii sunt cele mai importante aspecte din viata unui om. Filmul a fost dragut, dar nu corespunde in totalitate cu cartea, ba sunt si taiate vreo 2 capitole care consider ca ar fi fost la fel de savuroase pe pelicula. Rosalind Russel face un rol minunat, iar filmul poate fi vizionat intr-o duminica in familie cu o sticla de sampanie in fata, dupa obiceiul lui Mame.

http://www.imdb.com/title/tt0051383/

The big year

Un film dragut, usurel, plin de pasarele uimitoare si foarte frumoase, cu substrat de apreciere a lucrurilor cu adevarat importante in viata ca familia. Ce am invatat nou este ca cel mai frumos ritual de imperechere al pasarilor il au vulturii plesuvi de pe continentul Nord American: cand se intalnesc indragostitii in vazduh , la un moment dat se prind unul de celalalt cu gherutele si incep un picaj de la inaltimi incredibile inlantuiti, redresandu-se in ultimul moment inainte de a se izbi de pamant.

http://www.imdb.com/title/tt1053810/

True Grit

Desi nu sunt fan filme country, asta este un amestec dragut de comedie si bildungsroman in care Matt Damon este imaginea intruchipata a taranoiului texan cu prune in gura.
http://www.imdb.com/title/tt1403865/

Tinker Tailor Soldier Spy

http://www.imdb.com/title/tt1340800/
Unul din putinele filme la care am adormit :D. Subiect bun, dar film lung(it) si pe alocuri foarte plictisitor.

Supravietuitorul

Filmul din 2008 in regia si scenariul lui Sergiu Nicolaescu este un subiect de controversa pentru mine. Subiectul mi se pare cutremurator si foarte inspirat, poate corespunzator unui film de Oscar. Insa trebuie sa recunosc ca este presarat cu scene deosebit de prost jucate, ca exemplu, scena urmaririi pe acoperis, unde cei 2 malaci il fugaresc pe un Sergiu foarte agil incercand sa-l omoare, pentru ca in 2 minute acesta sa se regaseasca in holul hotelului deloc sifonat si fara macar sa gafaie sau sa fie rosu la fata. De remarcat si recunosc, unul din motivele pentru care am fost curioasa sa vad filmul, este scena in care Ileana Lazariuc apare goala pusca. Cum se spune: ce e frumos si lui Dumnezeu ii place!

http://www.imdb.com/title/tt1073673/

Ursul

Filmul din 2011 in regia lui Dan Chisu a fost o surpriza placuta pentru mine. Desi finalul este unul incert si trist, momentele amuzante abunda, iar spatiul Romaniei post-decembriste mi se pare foarte bine conturat. Ursuletul este bineinteles foarte simpatic.

Paul Merton in China ep 4

Episodul 4 : Shanghai, cel mai dinamic oras al Chinei

De la aeroport se poate lua cel mai rapid tren de pe Pamant care circula cu viteze de peste 430 km/h.

Shanghai face ce stie el mai bine: bani. Acum 20 de ani nu exista decat un singur zgarie-nori, acum sunt peste 300 si aparent exista cele mai multe petreceri pe metru patrat din lume.

Din 1979 o familie chineza nu poate avea decat un singur copil, altfel cade in sfera criminalitatii. De aceea, nolie generatii de copii sunt ultra rasfatati, ultra educati, trimisi la tot felul de cursuri si cluburi exclusiviste si numiti chiar de parintii lor : micii Budha. Acesti parinti isi pun toate sperantele in copiii lor unici si doresc ca acestia sa intruneasca toate calitatile existente ce ar fi fost poate distribuite la 3 sau 4 progenituri. In Shanghai exista un “parc al poporului” unde oamenii vin sa faca sport, sa cante si sa practice diverse alte activitati colective printre care ceea ce se numeste “parent’s dating” adica isi cauta intre ei gineri si nurori. Li se confectioneaza niste carti de vizita facute din cartoane si fiecare viitor socru trece si citeste calitatile enumerate si alege ce este mai convenabil.

Este de notat cat de uimiti sunt prezentatorul si producatorii acestui documentar de chinezii car es-au mutat la groapa de gunoi a orasului si strang: “sticle goaaaalee”, “fiare luam”, cartoane, plastice si aluminiu. Ar trebui sa-i chemam putin si pe plaiurile noastre pitoresti sa vada cum se face reciclarea ca lumea.

1 octombrie 1949 marcheaza ziua in care China devine Republica Populara Chineza si devine ziua nationala. De ce de ziua nationala chinezii poarta pe strazi ciocane din acelea de jucarie gonflabile? Pentru ca in momentul discursului din 1949 cand a proclamat republica, Mao tinea un asemenea obiect in mana.

And ... that’s a wrap!

Paul Merton in China ep 3

Episodul 3 : Guilan

Episodul incepe in orasul Chengdu, capitala provinciei Sichuan. A merge la opera in aceasta provincie nu este exact ceea ce ne-am astepta noi, europenii. Cladirea si chiar sala aduc cu spatele unei piete de legume nerenovate sau o seara de bingo intr-un camin cultural din Gaestii din Deal. Spectacolul este , insa, minunat, inspirat din cultura chinezeasca veche, iar protagonistii sunt printre putinii 200 din tara care-si pot schimba mastile cu care joaca in mai putin de 2 secunde. Problema este ca spectacolul dureaza INTREAGA dupa-amiaza, iar audienta la un moment dat incepe sa adoarma (aici putem introduce categoria “asemanari” :D).

Specifice zonei sunt ceainariile unde oamenii isi petrec chiar si intreaga zi. Aici sigur m-as simti in largul meu.

Paul merge apoi la doctor unde este diagnosticat cu : deficienta chi a splinei ! dupa ce are de mai multe zile probleme grave cu burta daca ma intelegeti. Faramacia, pe de alta parte, este subiectul interesant deoarece seamana cu un depozit neigienizat de legume si ierburi uscate in care se gasesc peste 7000 de ingrediente pe care farmacistii le prepara pe loc in diverse combinatii in functie de reteta fiecaruia. Deci totul este naturist! Nota :  scorpionii uscati elimina flatulenta! Iar full body massage presupune a avea 8 maseuri profesionisti ce lucreaza concomitent pe corpul tau.

Urmeaza Guinlin unde se pot admira clasicele peisaje chinezesti.

Pe langa oraselele turistice lipsite de gust exista partea de provincie inca neatinsa care ascunde minunatii ca aceasta:

Cum se pescuieste in aceasta provincie ? : se folosec calitatile de pescar ale cormoranilor care au legat de gat un dispozitiv facut niste sarme ce le permite inghitirea pestilor mai mici si care ii obliga sa regurgiteze prada mai mare direct in plasa pescarului profitor.

Ceea ce nu stiam este ca cea mai rapid crescanda religie din China este crestinismul. Cu doar cateva biserici aprobate de stat, miscarea underground religioasa a prins aripi si se dezvolta rapid, multi chinezi considerand ca abia acum au prins cu adevarat sensul vietii si anume a trai pentru a-l glorifica pe Dumnezeu. Substratul este ca pentru multi sanatatea si educatia nu mai sunt gratuite, asa ca isi cauta alinarea in alte factiuni neaprobate de stat.

Friends with kids

Am obiceiul de a da drumul la un film cand am de facut lucruri ca : mancare, cusut, calcat etc. Acest film l-am vazut in timp ce coseam nasturi si se incadreaza perfect in genul comedioara usoara, deloc greu de urmarit chiar daca esti cu capul in jos avand grija sa nu-ti diseci degetele. Singura particularitate notabila a filmului este, dupa umila mea parere, ca daca ai vreodata probleme in relatie sau pur si simplu treci printr-un moment mai greu, poti sa te uiti cu toata increderea pentru ca astia au probleme serioase prezentate intr-o maniera amuzanta si brusc ale tale par un pic mai palpabile.

http://www.imdb.com/title/tt1720616/

Total Recall

Aseara am fost la cinema. Trebuie sa spun ca prefer cinematograful mult mai gol si mai aproape din berceni, si cum aveam si un cupon de 1 bilet + unul gratis am zis ca avem un castigator. Am ales Total Recall dupa afis si am avut parte exact de ceea ce ma asteptam : gagici bune, protagonist foarte bun, impuscaturi grupa mare. Stiu ca suna foarte rau, dar daca asta e ceea ce doresti sa vezi intr-o miercuri de la ora 8, este perfect. Plus ca marimea ecranului a ajutat foarte mult. Nu recomand vizionarea acestui film pe calculatorul personal, pentru ca nu o sa mai para atat de captivant.

http://www.imdb.com/title/tt1386703/

He Loves Me... He Loves Me Not

À la folie... pas du tout(original title)
De ceva vreme m-am indragostit de Audrey Tautou si am vazut multe din filmele ei. Acesta se incadreaza in genul pe care-l abordeaza de comedioara romantica in care se dezvaluie cate putin din intimitatea vietii Parisului si provinciei din Franta. Insa principala deosebire este ca da conceptului de stalker o cu totul si totul alta dimensiune.
http://www.imdb.com/title/tt0291579/

Babettes gæstebud

Nu este tipul de film la care te uiti de obicei, dar are o nota foarte buna pe imdb : 7.7 http://www.imdb.com/title/tt0092603/

Regizorul Axel si-a bazat filmul pe nuvela lui  Isak Dinesen (cunoscuta ca Karen Blixen si pentru "Out of Africa", un film pe care il recomand si care mi-a placut foarte mult : http://www.imdb.com/title/tt0089755/). Cu toate acestea, a adăugat multe scene care nu se regasesc in nuvela, cum ar fi pregătiri minuțioase pentru sărbătoare. Babette se află în derivă, în vârsta de mijloc timpurie.Ea a fugit la Paris, după ce a pierdut soțul ei în fiul și tot ce ea a posedat în războiul din 1871, și a venit la casa lui Martine și Philippa,pentru a le servi, fără plată. La Paris, ea a fost bucătarul-șef al Anglais Café, unde a fost idolatrizata de către aristocrația franceză. Ea niciodată nu și-a regretat lupta împotriva lor, în ciuda costului mare personal. Ei au fost oameni răi ce au lăsat oamenii din Paris sa moară de foame și au asuprit și nedreptățit săracii. Deliciul culinar de la finalul filmului ar lasa cu gura apa chiar si pe cei care nu sunt gurmanzi.

Tower Heist

Comedioara draguta, dar nu wow, 2011, unde puteti regasi un Eddie Murphy relativ schimbat: imbatranit si foarte slab.
http://www.imdb.com/title/tt0471042/

Ciclul Paul Merton in China ep 2

Episodul 2 : The Henan province

Imagini deosebit de frumoase ale templului Shaolin construit in sec 5 si considerat locul nasterii Budhismului. Fiind si centrul de greutate al artei Kung Fu, pentru cine a vazut Kung Fu Panda 1 si 2 este acealasi lucru, doar ca cu oameni. Mii de copii sunt trimisi acolo de saracie inca de la 4 ani cu speranta ca vor fi destul de buni sa intre in echipa nationala sau un loc in armata.

Varianta Kung Fu Shaolin cu parul lung si breton a lui Paul cand primeste un rol intr-un film din acela cu bataie chinezesc este absolut savuroasa!!

Urmeaza provincia Gansu care este punctul de inceput al Drumului Matasii, cunoscut pana si noua europenilor cu un sfarc de educatie si al drumului catre manastirea Labrang fonfata in 1709 sau estul Tibetului (cine nu a vazut “7 ani in Tibet” cu legendarul Brad Pitt, idolul femeilor, in rol principal, sa o faca acum!!) si loc de pelerinaj masiv.

Nota : drumurile in capitala provinciei sunt exact ca in Ploiesti, dar peisajul absolut superb (aproape ca pe Transfagarasan ;) )

Obicei ciudat la manastire : credinciosii trebuie sa invarta cele 1200 de “roti ale rugaciunii” ce inconjoara manastirea in timp ce se roaga. Acestea au inscrisuri in sanscrita si tibetana veche ce au permis pana si celor analfabeti sa se poata ruga. Poate cei ce au fost in Asia pot veni cu mai multe detalii. Regula e : cu cat te rogi mai mult, cu atat mai sigur esti ca in viata de dupa vei fericit. Idealul multor credinciosi este sa faca acest ritual de 10000 de ori intr-o viata, lucru ce poate dura pana la 7 ani neintrerupti. (deci cat i-a luat si lui Brad Pitt!)

Se pare ca aceasta manastire face parte din sectorul palariilor galbene ale Budhismului. Sugestiv:

Nota : un reprezentant al oficialitatilor chineze calatoreste aproape perpetuu cu Paul de frica sa nu spuna/faca ceva considerat nelalocul lui sau daunator pentru guvern. Si mai dragut este faptul ca inainte de a ajunge pe pasunile unde pasc yacii si oile au trecut oficialitatile pentru a-i avertiza pe nomazii care erau acolo cu turmele ca va veni Paul si ca trebuie sa aiba foarte mare grija ce scot pe cioculet. Asadar, majoritatea a plecat.

Combustibil pentru focul nomazilor in corturi este balegarul de yac.

Desi nici Paul nu auzise de orasul  Chongqing, se pare ca este orasul cu cea mai mare expansiune de pe glob. Se intalneste la confluenta raurilor Yangtze si Jialing si avea in 2005 peste 30 milioane de locuitori. Orasul a fost creat in principiu pentru ca se pare ca la chinezi e nevoie de 25 de milioane de noi locuri de munca anual, asa ca guvernul trebuie sa extinda productia intr-un ritm alarmant pentru a asigura aceste venituri. Nici nu e de mirare ca aproape totul pe glob este “Made in China”. Problema zilei de maine nu este neaparat ca nu va mai exista o piata de desfacere nici macar pe tot globul pentru toate aceste produse, ci Poluarea enorma pe care o creeaza.

Mai tine cineva minte cum se facea aerobic la 5 dupa-amiaza pe plaja Diana, unde o masa de oameni se misca ritmic si in sincron? Cam asa arata si parcurile acestui oras seara cand mase de oameni se intalnesc sa danseze in spatiile libere din parc in sincron.

Sport popular in China : bataile intre greieri!

Chinezii au voie doar de curand sa detina caini, deoarece in trecut hrana era mult mai putina si cred ca va puteti imagina ce se facea cu cainii “salbatici” (inca exista strazi intregi cu minirestaurante unde se serveste asa ceva). Asa ca noua idee de afacere se pare profitabila si in continua expansiune in China este : salon de frumusete pentru catei! Iar un pudel se pare ca valoreaza 500 de lire.

Revenind la ciclul “Doamne, mare ti-e gradina”......Poate ar trebui chemata si Protectia animalelor.....

Si bineinteles stilul David Beckam:

Tur virtual TNB

http://vimeo.com/44864274

Beatrix Potter

Sunt un fan Renée Zellweger si uitandu-ma in lista ei de aparitii am ales intr-o seara sa vizionez "Miss Potter" 2006 : http://www.imdb.com/title/tt0482546/

Desi nu mai sunt copil, am descoperit o lume plina de veselie, animalute dragute si povestioare moralizatoare. Filmul este de genul comedie usoara, insa lumea ce a existat cu adevarat in jurul lui Beatrix este fascinanta nu numai pentru copii. Am cautat pe internet si se gasesc exemplare ale cartilor ei pe care cu siguranta le voi impartasi cu toti prichindeii cu care voi avea ocazia sa petrec mai mult timp.

Iata cateva mostre:

Lista lucrarilor ei (scrisa si pictata integral de Beatrix) cu care si-a asigurat un nivel de trai mai mult decat bun intr-o epoca in care femeia nu muncea pentru a se intretine cuprinde:

The 23 Tales

• The Tale of Peter Rabbit (1902)
• The Tale of Squirrel Nutkin (1903)
• The Tailor of Gloucester (1903)
• The Tale of Benjamin Bunny (1904)
• The Tale of Two Bad Mice (1904)
• The Tale of Mrs. Tiggy-Winkle (1905)
• The Tale of the Pie and the Patty-Pan (1905)
• The Tale of Mr. Jeremy Fisher (1906)
• The Story of A Fierce Bad Rabbit (1906)
• The Story of Miss Moppet (1906)
• The Tale of Tom Kitten (1907)
• The Tale of Jemima Puddle-Duck (1908)
• The Tale of Samuel Whiskers or, The Roly-Poly Pudding (1908)
• The Tale of the Flopsy Bunnies (1909)
• The Tale of Ginger and Pickles (1909)
• The Tale of Mrs. Tittlemouse (1910)
• The Tale of Timmy Tiptoes (1911)
• The Tale of Mr. Tod (1912)
• The Tale of Pigling Bland (1913)
• Appley Dapply's Nursery Rhymes (1917)
• The Tale of Johnny Town-Mouse (1918)
• Cecily Parsley's Nursery Rhymes (1922)
• The Tale of Little Pig Robinson (1930)

• Peter Rabbit's Painting Book (1911)
• Tom Kitten's Painting Book (1917)
• Jemima Puddle-Duck's Painting Book (1925)
• Peter Rabbit's Almanac for 1929 (1928)
• The Fairy Caravan (1929)
• Sister Anne  (1932)
• Wag-by-Wall  (1944)
• The Tale of the Faithful Dove       (1955, 1970)
• The Sly Old Cat (written 1906; first published 1971)
• The Tale of Tuppenny (1973)

 

Dream House

Dream house : http://www.imdb.com/title/tt1462041/
Nu unul, ci doua momente de thriller autentic, iti aminteste de Shutter Island

Waris Dirie Foundation

Nu numai un film cutremurator, dar si o femeie puternica care face diferenta in aceasta lume plina de cel mai fioros animal: omul!
Desert Flower : http://www.imdb.com/title/tt1054580/
Fundatia : http://www.desertflowerfoundation.org/en/about-waris-dirie/

Klimt la Peles

http://stirileprotv.ro/show-buzz/entertainment/expozitie-gustav-klimt-la-castelul-peles-o-singura-pictura-de-a-sa-s-a-dat-cu-135-milioane-dolari.html

Frida

Sincer nu stiu de ce a durat atat de mult pana sa citesc aceasta carte si sa vizionez acest film. Am volumul de la editura Tritonic in biblioteca de ceva ani si am tot amanat deschiderea lui crezand ca voi gasi ceva foarte comercial si lipsit de interes. Autoarea Barbara Mujica abordeaza subiectul din punctul de vedere al surorii Fridei cu 11 luni mai mica, Cristina. Desi am obiceiul de a citi mai intai cartea si apoi a viziona pelicula, de data aceasta l-am regretat pentru ca am descoperit artista Frida. Tablourile ei sunt cu adevarat fascinante, iar povestea vietii ei cu adevarat cutremuratoare. Este uimitor cat de multa frumusete se poate naste din atat de multa suferinta! Filmul din 2002 o are in rol principal pe Salma Hayek, care dupa parerea mea nu numai ca seamana foarte bine cu Frida, dar o si interpreteaza magistral. Cu siguranta am trecut pe lista de vizitat in aceasta viata casa memoriala a Fridei si o expozitie cu lucrarile ei.

Film: http://www.imdb.com/title/tt0120679/
Unul din favoritele mele:

 

Frida s-a pictat foarte mult singura pentru ca a stat ani de-a randul imobilizata la pat si incorsetata in ghipsuri rigide:

 

 

 



Love stories

Tot in atmosfera teatrului Metropolis (printre singurele care si-au deschis portile de la inceput de septembrie in Bucuresti) am ales sa vad aceasta piesa, asteptarile fiind de la inceput mari din 2 motive cred eu bine intemeiate : premiul Uniter pentru cea mai buna piesa in 2010 si cuplul Maia Morgenstern si Mircea Rusu pe care am avut placerea de a ii vedea impreuna pe scena in "Jocul regilor" la Teatrul Evreiesc, dar asta este o alta poveste.
Subiectul piesei este unul care cred ca gaseste cate ceva din fiecare om, eu personal regasindu-ma in cateva ipostaze si trairi ale personajelor. Cateva fraze amuzante bine plasate intr-o poveste ce doreste mai degraba sa caute introspectia si sa socheze prin deznodamantul destul de neobisnuit pentru cei cu prejudecati, fac ca paleta trairilor pentru spectator sa fie completa.
Cei doi tineri actori ce completeaza distributia redusa a acestei piese se ridica la inaltimea colegilor lor si starnesc la finalul spectacolului ropote de aplauze binemeritate.
http://www.teatrulmetropolis.ro/spectacole/fantoma-dragostea-mea-de-noel-coward.html

Fantoma, dragostea mea

Pentru cine doreste sa vada o comedie savuroasa cu subiect de Broadway, aceasta este o piesa accesibila in care Monica Davidescu face un rol care i se potriveste, iar Marius Florea Vizante starneste hohote de ras din postura de "Ma iubeste femeile".
Teatrul Metropolis ospitalier ca intotdeauna : http://www.teatrulmetropolis.ro/spectacole/fantoma-dragostea-mea-de-noel-coward.html

Forumesure

FORUMESURE
Exhibition on Measurement and Quality
Exhibition of measurement and control equipment

Hotel Sheraton, Casablanca, Morocco
from 22nd to 25th April 2013

FORUMESURE is an exhibition where access is free for visitors who may also attend the free lectures given by exhibitors.

Alongside FORUMESURE are organized paying trainings (“technical workshops”).

5 good reasons to visit FORUMESURE:
4 days for exchange and networking with professionals in measurement equipment to develop your technical projects, upgrade your equipment and explore new collaborations
Access to a network consisting of more than 25 countries represented
Learn more about activities related metrology
Attend free lectures on topics of metrology and high-level paying training about metrology, accreditation, applied statistics and quality
Get the opportunity to meet over 500 visitors


FORUMESURE concerns :
industries in a variety of fields : food, health, chemical, pharmaceutical, mechanical, …,
calibration and testing laboratories (medical, environmental domains, …),
universities and research laboratories,
government agencies,
Equipment and instruments suppliers for laboratories.


Further information on our website :www.forumesure.com