Napasta

In cadrul Festivalului National de Teatru 2012, participa Teatrul Toma Caragiu din Ploiesti cu punerea in scena a lui Cristi Juncu pentru “Napasta”. Fiind editia dedicata celor 100 de ani de la trecerea in nefiinta a lui Caragiale, era normal sa se joace si unica drama scrisa vreodata de conu’ Iancu. De asemenea este si ultima piesa din repertoriul marelui scriitor, cea care i-a adus mare mahnire in urma acuzatiilor de plagiat, dar si notorietate, fiind ea la randu-i plagiata si jucata pe mari scene si prima piesa din Romania ce a fost jucata intr-o limba straina la Cernauti, 30 decembrie 1895.

Respectandu-si crezul : „Cu cât ai o viziune mai «vizionară», cu atât mai bun eşti ca regizor”, Cristi Juncu vine cu o punere in scena a dramei ce pare desprinsa din vis. Cu un text fragmentat pe alocuri, incercarea de introducere intr-o atmosfera apasatoare, neagra, atinsa de fatalitate, reuseste prin folosirea unui decor minimalist, dar plin de simboluri revelatoare. Scena mica ce infatiseaza carciuma este inconjurata de randuri inghesuite de spectatori ce pot aproape atinge personajele. Desi o vreme ingrozitoare afara, locurile se umplu ametitor de repede de oameni ce stau cu sufletul la gura asteptand faurirea dramei. Inainte de debut, singurul zgomot ce se aude pe scena de la Bulandra este sunetul ploii abundente cazand pe acoperis ce sporeste dramatismul situatiei. In acorduri de muzica country, ce duc cu gandul la scenele din filmele cu Vestul Salbatic, este prezentat decorul si apoi personajele. In jocuri de lumini, se descopera universul alb-negru imaginat de regizor, o esarfa neagra uitata pe cadrul geamului mic din fundal prevestind Moartea ce nu poate ocoli acest decor.

Inca din primele minute, spectatorul este introdus in esenta dramei, in triunghiul amoros format de Anca (Ada Simionica), actualul ei sot Dragomir (Ioan Coman), ucigasul primului si macinat de 8 ani de zile de acesta si Gheorghe (Bogdan Farcas), amantul Ancai. Dragomir cade in patima alcoolului in incercarea de a uita crima comisa, insa este macinat de vinovatie si devine un sot absent si obsedat de imaginea raposatului. Gheorghe incearca sa o consoleze pe Anca, dar este rapid scos din scena, accentul punandu-se pe relatia sot-sotie si mai tarziu, drama traita la aparitia nebunului (Nicu Mihoc), cel scapat din ocna dupa invinuirea pe nedrept de a-l fi ucis pe primul sot al Ancai. Interpretarea Ancai, in incercarea de a sublinia deznadejdea si nefericirea, este insotita de cantul la muzicuta. Discutiile intre soti au momente de halucinatie in care Dragomir isi inchipuie ca o sugruma pe Anca, moment introdus inopinat in mijlocul discutiei cu ajutorul unor jocuri de lumini si abandonat ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat, totul ramanand in imaginatia lui Dragomir. Aparitia nebunului si in final moartea acestuia, construiesc finalul previzibil. Confruntarea dintre nebun si Dragomir este foarte activ redata, Ion fiind cuprins de furie si incercand sa-l inece pe adevaratul criminal intr-o galeata pe care o purta pretutindeni cu el.

Cuvintele definitorii pentru spectacol devin : jocuri de lumina, tenebre si un focus pe actorii principali. Anca, insa, nu reuseste sa-si indeplineasca cu adevarat rolul de sotie napastuita, ci este de cele mai multe ori o sotie inexpresiva si banala. Dragomir se achita mai mult decat onorabil de scenele de betie si delir emotional. Nebunul este interpretat intr-o alta varianta de Andi Vasluianu, insa Nicu Mihoc zugraveste un personaj cu alienare mintala ce duce cu gandul la un copil speriat si docil ce isi accepta soarta cu resemnare. Spectacolul ca un intreg este insa presarat de foarte multe momente de pauza, gandite probabil pentru a marca momentele dramatice, insa devin plictisitoare si apasatoare pentru spectator. Introducerea in atmosfera este magistral realizata, insa continuarea pana la clipele definitorii lasa de dorit si se pierd in momente de umplutura numeroase si apasatoare.

Teatrul „Toma Caragiu", Ploieşti

Nume: Napasta

De: I. L. Caragiale

Regia: Cristi Juncu

Distribuţie: Andi Vasluianu/Nicu Mihoc (Ion), Ada Simionică (Anca), Ioan Coman (Dragomir), Bogdan Farcaş (Gheorghe)