Am avut ocazia minunata de a ma numara printre spectatorii deschiderii celei de-a 22-a editie a Festivalului National de Teatru. Dupa obisnuitele discursuri scurte si la obiect, am putut urmari din primele randuri un experiment minunat ce poarta semnatura lui Gigi Caciuleanu. Spectacolul inspirat din piesele caragialiene este un mix ce contureaza minunat atmosfera creata in opera sa de conu' Mitica. Rand pe rand apar zugravite in pasi de dans personaje ce apartin unor piese ca : "O scrisoare pierduta", "D'ale carnavalului", "Napasta", "D-l Goe". In decorul minimalist, se pune accent strict pe interpretarea artistica, costume si muzica. Echipa tanara de protagonisti se metamorfozeaza cu o rapiditate uimitoare din personaj in personaj, accentuand trasaturile definitorii si pastrand comicul de situatie. Alegerea pieselor ce au alcatuit coloana sonora mi s-a parut extraordinara, mi-ar placea enorm sa iasa pe un cd-dvd acest mix antrenant cu accente de buddha bar. Insa ce este cu adevarat fabulos este ca balerinii ce evolueaza ca o echipa sudata si cu multa experienta in domeniu este de fapt alcatuita din ACTORI si nu balerini, cum ar putea parea initial. Acestia executa miscarile complicate cu o gratie si usurinta demne de invidiat. Ritmul alert al evolutiei se pastreaza aproape pe toata durata spectacolului, protagonistii schimband personaj dupa personaj si transmitand in functie de fiecare sceneta fie umor, fie profunzime.
Un spectacol deosebit, o surpriza a acestui an ce aduce noutate pe scena nationalului bucurestean!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu